Am deschis un
jurnal prafuit pierdut printre carti si am alunecat brusc printre sunetele
trecutului. S-au scurs doi ani de cand tacerea a invaluit paginile acestui
blog. Doi ani de cand sunt acasa, in
Romania. A trecut prea mult timp, am uitat prea mult. Europa ucide suflete. Africa ucide trupuri. Nu
stiu ce e mai rau.
Din Africa, multi
ar vrea sa urce in Lumea Alba. In Europa sunt blocuri cu pereti grosi de
beton, multe haine, prea multe, bani si mancare; toate acestea mentin trupuri,
vieti.
Eu vreau sa cobor spre sud, in Lumea Neagra, sa fug de locul unde cred
ca viata e prea adesea moarta si sufletele se pierd intre lucruri desarte, uitand ceea ce este
frumos si adevarat. Ciudat cum noi oamenii nu suntem niciodata multumiti cu
ceea ce avem: eu as vrea sa cobor, ei sa urce sau poate e invers.
Imi amintesc
adesea de lumea de acolo, din Africa. Am stat prea putin pentru a o cunoaste, dar suficient cat
sa tanjesc dupa o revenire. Pana voi gasi drumul inapoi, las aici cateva pagini
dintr-un jurnal prea scurt. Jurnalul celor 3 luni si jumatate in care am stat in Namibia.
Revin maine cu una
dintre povestile lui Nicholas, un barbat din tribul Treesleeper (San/ Bushmen).
Pe Nicholas l-am intalnit intr-o dimineata in timp ce faceam autostopul
spre Grootfontein. (Da! Am facut autostopul insotita de un prieten si am intalnit oameni buni! Nu! Nu cred in mitul "bon sauvage"! Trecand peste vulnerabilitatea etica a termenului, cred ca oameni buni si rai sunt si aici si acolo). Pe Nicholas viata mi l-a scos in cale doar cateva ore. Pacat!
As fi putut invata atat de mult de la el...
Sper ca in urmatoarele zile sa gasiti in
aceste povestiri o faramita de intelepciune si un gram cunoastere. Caci
cunoasterea fara intelepciune este zadarnica si nimiceste omul in loc sa-l inalte.
Pe curand,
M
No comments:
Post a Comment